COMPETENTE
  Dreptul Familiei
  Drept Civil
  Drept Comercial
  Drept Penal
  Alte domenii
INTREABA ONLINE GRATIS
BLOG - In curand
LEGATURI UTILE
STIRI JURIDICE

Cum sa ajungeti la noi:
Adresa:
Str. Mr. Pastia Gheorghe, Nr. 5,
bl. 7, Ap. 3, Focsani, Vrancea,
Cod postal 620035
Tel. birou:
    0237 217 187
    (dupa ora 13.00)
Mobil:
    0732 409 220
    0732 409 221
    0732 409 219
Email:
av_bratumatei@yahoo.com

Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana




CODUL DEONTOLOGIC

AL  AVOCATILOR  DIN  UNIUNEA  EUROPEANA

 

Acest COD DEONTOLOGIC AL AVOCATILOR DIN UNIUNEA EUROPEANA

a fost adoptat în Sesiunea Plenara a CCBE din 28 octombrie 1998,

si a fost modificat în Sesiunile Plenare din 28 noiembrie 1998

 si din 6 decembrie 2002.
 
CURPRINS
 

1. PREAMBUL

1.1.           Misiunea avocatului

1.2.           Natura normelor deontologice

1.3.     Obiectivele Codului

1.4.     Domeniul de aplicare "ratione personae"

1.5.     Domeniul de aplicare "ratione materiae"

1.6.     Definitii

 

2. PRINCIPII GENERALE

2.1.    Independenta

 2.2.    Încrederea si integritatea morala

 2.3.    Secretul profesional

 2.4.    Respectarea deontologiei altor barouri

 2.5.    Incompatibilitati

 2.6.    Publicitatea personala

 2.7.    Interesul clientului

 2.8.    Limitarea raspunderii avocatului fata de client

 

3. RELATIILE CU CLIENTII

3.1.   Initierea si încetarea relatiilor cu clientul

 3.2.   Conflictul de interese

 3.3.   Pactul "de quota litis"

 3.4.   Stabilirea onorariilor

 3.5.   Aconturi asupra onorariilor si cheltuielilor

 3.6.   Împartirea onorariilor cu o persoana care nu este avocat

         3.7.   Solutionarea corespunzatoare costului si beneficiului ajutorului legal

 3.8.   Fondurile clientilor

 3.9.   Asigurarea pentru raspunderea profesionala

 

4. RELATIILE CU MAGISTRATII

 4.1.   Deontologia aplicabila în activitatea judiciara

  4.2.   Caracterul contradictoriu al dezbaterilor

  4.3.   Respectul fata de judecator

          4.4.   Informatii false sau susceptibile de a induce în eroare

          4.5.   Aplicarea în cazul arbitrilor si al persoanelor exercitând functii similare

 

5. RELATIILE DINTRE AVOCATI

  5.1.  Confraternitatea

   5.2.  Cooperarea dintre avocatii din State-membre diferite

   5.3.  Corespondenta transmisa între avocati

   5.4.  Onorariile pentru recomandare

   5.5.  Comunicarea cu partea adversa

   5.6.  (Abrogat prin Hotarârea Sesiunii Plenare a CCBE, la Dublin, în 6 decembrie 2002.)

   5.7.  Raspunderea pecuniara

   5.8.  Pregatirea tinerilor avocati

   5.9.  Litigiile dintre avocatii din mai multe State-membre

 

 
CODUL DEONTOLOGIC AL AVOCATILOR DIN UNIUNEA EUROPEANA
EMITENT: CCBE - CONSILIUL BAROURILOR UNIUNII EUROPENE

 

    1. PREAMBUL

 1.3.           Misiunea avocatului

 Într-o societate întemeiata pe respect fata de justitie, avocatul îndeplineste un rol eminent. Misiunea sa nu se limiteaza doar la executarea fidela a unui mandat în cadrul legii. Într-un Stat de drept, avocatul este indispensabil justitiei si justitiabililor si are sarcina de a apara drepturile si libertatile acestora: el este deopotriva sfatuitorul si aparatorul clientului sau.

   

    Misiunea lui îi impune îndatoriri si obligatii multiple, uneori aparent contradictorii, fata de:

·         Client,

·         Tribunale si celelalte autoritati în fata carora avocatul îsi asista sau îsi reprezinta clientul,

·         Profesia sa în general si fiecare confrate în particular,

·         Public, pentru care o profesie liberala si independenta, supusa respectarii normelor pe care ea si le-a impus, este un mijloc esential de aparare a drepturilor omului în fata Statului si a altor puteri.

 

    1.2. Natura normelor deontologice

    1.2.1. Normele deontologice sunt destinate sa garanteze, prin acceptarea lor liber consimtita, buna îndeplinire de catre avocat a misiunii sale, recunoscuta ca fiind indispensabila pentru buna functionare a oricarei societati omenesti. Nerespectarea acestor norme de catre avocati va duce, în ultima instanta la o sanctiune disciplinara.

    1.2.2. Fiecare barou are normele sale specifice, care deriva din propriile sale traditii. Ele sunt adaptate organizarii si domeniului de activitate al profesiei în respectivul Stat-membru, precum si procedurilor juridice, procedurilor administrative si legislatiei nationale. Nu este nici posibil si nici nu este de dorit ca acestea sa fie dezradacinate sau sa se încerce generalizarea unor norme care nu sunt susceptibile de a fi generalizate.

    Normele specifice fiecarui barou se refera totusi la aceleasi valori si releva, de cele mai multe ori, o baza comuna.

 

1.3. Obiectivele Codului

 1.3.1. Functionarea progresiva a Uniunii Europene si a Spatiului economic european si intensificarea activitatii avocatului dincolo de frontiere, în interiorul Spatiului economic european au facut necesara, pentru binele public, definirea unor norme uniforme, aplicabile oricarui avocat din Spatiul economic european, pentru activitatea desfasurata dincolo de frontiere, indiferent care ar fi baroul din care face parte respectivul avocat. Scopul definirii unor astfel de norme este îndeosebi acela de a atenua dificultatile care deriva din aplicarea unei duble deontologii, asa cum se prevede în art. 4 al Directivei 77/249, din 22 martie 1977.

 

    1.3.2. Organizatiile reprezentative ale profesiei de avocat reunite în cadrul CCBE doresc ca normele Codului, enuntate mai jos

·         sa fie recunoscute, din acest moment, ca fiind expresia convingerii împartasite de toate Barourile din Uniunea Europeana si din Spatiul economic european,

·         sa fie facute aplicabile, în termenul cel mai scurt, în functie de procedurile nationale si/sau ale Spatiului economic european cu privire la activitatea de dincolo de frontiere a avocatului din Uniunea Europeana si din Spatiul economic european,

·         sa fie luate în considerare la efectuarea oricarei revizuiri a normelor deontologice interne, în vederea armonizarii progresive a acestora din urma.

    Ele doresc, printre altele, ca, în masura posibilului, normele deontologice interne sa fie interpretate si aplicate într-o maniera conforma acelora din prezentul Cod.

    Atunci când normele din prezentul Cod vor fi fost facute aplicabile în activitatea de dincolo de frontiere, avocatul va ramâne supus normelor baroului din care face parte, în masura în care acestea din urma concorda cu cele ale prezentului Cod.

 

1.4. Domeniul de aplicare "ratione personae"

 Normele de mai jos vor fi aplicate avocatilor din Uniunea Europeana si din Spatiul economic european, asa cum sunt ele definite în Directiva 77/249 din 22 martie 1977.

 

1.5. Domeniul de aplicare "ratione materiae"

 Fara a contraveni încercarii de a realiza o armonizare progresiva a normelor deontologice aplicabile într-un cadru unic, national, normele expuse mai jos vor fi aplicate activitatii desfasurate de avocat dincolo de frontiere, în interiorul Uniunii Europene si în Spatiul economic european. Prin activitatea de dincolo de frontiere se întelege:

 (a) orice raport profesional cu un avocat dintr-un alt Stat-membru;

    (b) activitatile avocatului într-un alt Stat-membru, chiar daca avocatul nu se deplaseaza efectiv acolo.

 

1.6. Definitii

În normele prezentului Cod, expresiile de mai jos au urmatoarea semnificatie:

    Prin "Stat-membru de provenienta" se întelege Statul-membru din care face parte Baroul caruia îi apartine avocatul.

    Prin "Stat-membru gazda" se întelege oricare alt Stat-membru în care avocatul desfasoara o activitate dincolo de granitele Statului sau.

    Prin "autoritate competenta" se întelege organizatia/organizatiile profesionala/profesionale sau autoritatile respectivului Stat-membru care au competenta de a stabili normele profesionale si/sau deontologice si de a exercita controlul disciplinar asupra avocatilor.

 

    2. PRINCIPII GENERALE

 2.1. Independenta

 2.1.1. Multitudinea îndatoririlor care îi revin avocatului impune din partea acestuia o independenta absoluta, libera de orice presiune, îndeosebi de cea derivata din propriile sale interese sau datorata influentelor din afara. Aceasta independenta este, de asemenea, necesara atât pentru încrederea în justitie, cât si pentru încrederea în impartialitatea judecatorului. Prin urmare, avocatul trebuie sa evite orice prejudiciere a independentei sale si sa vegheze la a nu neglija etica sa profesionala din dorinta de a fi pe plac clientilor sai, judecatorului sau tertilor.

 2.1.2. Aceasta independenta este necesara atât în activitatea juridica, cât si în alte probleme de natura juridica, iar consilierea acordata de avocat clientului sau nu are nici o valoare reala atunci când ea a fost facuta doar de complezenta sau din interes personal ori sub efectul unei presiuni din afara.

 

2.2. Încrederea si integritatea morala

 Nu pot exista relatii bazate pe încredere, atunci când cinstea, probitatea, spiritul de dreptate si sinceritatea avocatului sunt puse sub semnul îndoielii. Pentru avocat, aceste virtuti traditionale sunt obligatii profesionale.

 

2.3. Secretul profesional

 2.3.1. Prin însasi natura misiunii sale, avocatul este depozitarul secretelor clientului sau si destinatarul comunicarilor de natura confidentiala. Fara o garantie a confidentialitatii, încrederea nu poate exista. Prin urmare, secretul profesional este recunoscut ca fiind deopotriva un drept si o îndatorire fundamentala si primordiala a avocatului.

Obligatia avocatului cu privire la secretul profesional serveste atât intereselor administratiei judiciare, cât si intereselor clientului. În consecinta, ea trebuie sa beneficieze de o protectie din partea Statului.

 

2.3.2. Avocatul trebuie sa respecte secretul oricarei informatii confidentiale de care ia cunostinta în cadrul activitatii sale profesionale.

 2.3.3. Aceasta obligatie nu este limitata în timp.

       2.3.4. Avocatul impune angajatilor sai si oricarei persoane care colaboreaza cu el în activitatea sa profesionala sa respecte secretul profesional.

 

2.4. Respectarea deontologiei altor barouri

 În aplicarea normelor de drept ale Uniunii Europene si ale Spatiului economic european, avocatul dintr-un Stat-membru poate fi obligat sa respecte deontologia unui barou dintr-un Stat-membru gazda. Avocatul are datoria de a se informa asupra normelor deontologice pe care trebuie sa le respecte în exercitarea unei activitati specifice.

    Organizatiile membre ale CCBE sunt obligate sa depuna codurile lor deontologice la Secretariatul CCBE, pentru ca orice avocat sa-si poata procura o copie de la respectivul secretariat.

 

2.5. Incompatibilitati

 2.5.1. Pentru a-i permite avocatului sa-si exercite functiile cu independenta necesara si de o maniera corespunzatoare îndatoririi sale de a participa la administrarea justitiei, exercitarea anumitor profesii sau a anumitor functii este incompatibila cu profesia de avocat.

 2.5.2. Avocatul care asigura reprezentarea sau apararea unui client în fata justitiei sau în fata autoritatilor publice ale unui Stat-membru gazda va respecta normele de incompatibilitate aplicabile avocatilor din respectivul Stat-membru.

     2.5.3. Avocatul stabilit într-un Stat-membru gazda si care doreste sa se angajeze acolo în mod direct într-o activitate comerciala sau într-o alta activitate diferita de profesia sa de avocat, este obligat sa respecte normele de incompatibilitate, asa cum sunt ele aplicate avocatilor din respectivul Stat-membru.

 

2.6. Publicitatea personala

2.6.1. Avocatul este autorizat sa informeze publicul despre serviciile pe care le ofera, cu conditia ca informatia sa fie fidela, veridica si cu respectarea secretului profesional si a altor principii esentiale ale profesiei.

 2.6.2. Publicitatea personala facuta de un avocat, indiferent de mijlocul media utilizat, de exemplu: presa, radioul,televiziunea, comunicarea comerciala electronica sau altele, este autorizata în masura în care ea respecta conditiile art. 2.6.1.

 2.7. Interesul clientului

 Sub rezerva normelor legale si deontologice, avocatul are obligatia de a apara întotdeauna cât mai bine interesele clientului sau, chiar în raport de propriile sale interese, interesele vreunui confrate sau cele ale profesiei în general.

 

2.8. Limitarea raspunderii avocatului fata de client

 În masura în care legislatia Statului-membru de provenienta si legislatia Statului-membru gazda autorizeaza acest lucru, avocatul poate sa limiteze raspunderea sa fata de client, în conformitate cu normele Codului deontologic pe care s-a obligat sa îl respecte.

 

    3. RELATIILE CU CLIENTII

3.1. Initierea si încetarea relatiilor cu clientul

    3.1.1. Avocatul nu actioneaza decât atunci când este împuternicit de clientul sau, exceptând cazul în care el a primit o însarcinare în acest sens din partea unui alt avocat care îl reprezinta pe client sau din partea unei instante competente.

Avocatul trebuie sa se straduiasca, în mod rezonabil, sa cunoasca identitatea, competenta si posibilitatile persoanei sau ale autoritatii prin intermediul careia a fost împuternicit, atunci când circumstante specifice releva ca aceasta identitate, aceasta competenta sau aceste posibilitati sunt îndoielnice.

 3.1.2. Avocatul îsi sfatuieste si îsi apara clientul cu promptitudine, în mod constiincios si cu diligenta. El îsi asuma personal raspunderea pentru misiunea care i-a fost încredintata. Avocatul îsi informeaza clientul cu privire la evolutia cauzei care i-a fost încredintata.

 3.1.3. Avocatul nu accepta sa-i fie încredintata o cauza atunci când stie sau când ar trebui sa stie ca el nu are compententa necesara pentru a se ocupa de aceasta cauza, exceptând cazul în care coopereaza cu un avocat care are competenta necesara.

Avocatul nu poate accepta o cauza atunci când, datorita altor obligatii, se afla în imposibilitatea de a se ocupa de ea cu promptitudine.

 3.1.4. Avocatul care îsi exercita dreptul de a nu se mai ocupa de o cauza trebuie sa se asigure ca respectivul client poate gasi, în timp util, un alt confrate care sa-i ofere asistenta juridica, pentru a se evita prejudicierea clientului.

      

3.2. Conflictul de interese

 3.2.1. Avocatul nu trebuie sa fie sfatuitorul si nici reprezentantul sau aparatorul a mai mult de un client într-una si aceeasi cauza, atunci când exista conflict de interese între respectivii clienti sau când riscul unui astfel de conflict este evident.

 3.2.2. Avocatul trebuie sa se abtina sa se mai ocupe de cauzele tuturor clientilor implicati, atunci când se iveste un conflict de interese, când secretul profesional risca sa fie violat sau când independenta sa risca sa fie stirbita.

 3.2.3. Avocatul nu poate accepta o cauza a unui nou client, daca secretul informatiilor încredintate de un vechi client risca sa fie violat sau atunci când cunoasterea de catre avocat a cauzelor vechiului sau client îl favorizeaza pe noul client în mod nejustificat.

 3.2.4. În cazul în care avocatii exercita profesia în grup, paragrafele 3.2.1., 3.2.2. si 3.2.3. sunt aplicabile grupului în ansamblu si tuturor membrilor sai.

 

3.3. Pactul "de quota litis"

 3.3.1. Avocatul nu poate sa-si fixeze onorariile pe baza unui pact "de quota litis".

 3.3.2. Pactul "de quota litis" este o conventie încheiata între avocat si clientul sau, înainte de încheierea definitiva a unei cauze care prezinta interes pentru acest client, conventie prin care clientul se angajeaza sa îi plateasca avocatului o parte din ceea ce rezulta de pe urma cauzei, fie ca plata consta într-o suma de bani, fie în orice alt bun sau valoare.

 3.3.3. Nu constituie un astfel de pact conventia care prevede stabilirea onorariului în functie de valoarea litigiului de care se ocupa avocatul, atunci când aceasta valoare este corespunzatoare unui tarif oficial sau daca ea este admisa de autoritatea competenta de care depinde avocatul.

 

3.4. Stabilirea onorariilor

 3.4.1. Avocatul trebuie sa-si informeze clientul cu privire la tot ceea ce cere cu titlu de onorarii, iar valoarea însumata a onorariilor sale trebuie sa fie echitabila si justificata.

 3.4.2. Sub rezerva unei conventii contrare, încheiata legal între avocat si clientul sau, modalitatea de calculare a onorariilor trebuie sa fie în conformitate cu normele baroului din care face parte avocatul. Daca avocatul este membru al mai multor barouri, normele aplicabile vor fi cele ale baroului cu care avocatul si clientul sau au cele mai strânse relatii.

 

3.5. Aconturi asupra onorariilor si cheltuielilor

 Când avocatul solicita varsarea unui acont cu titlu de avans asupra cheltuielilor si/sau a onorariilor, acesta nu trebuie sa depaseasca o estimare rezonabila a onorariilor si a cheltuielilor probabile pe care cauza le implica.

    În caz de neplata a avansului solicitat, avocatul poate sa renunte sa se mai ocupe de cauza sau se poate retrage, cu conditia respectarii dispozitiilor art. 3.1.4.

 

3.6. Împartirea onorariilor cu o persoana care nu este avocat

 3.6.1. Sub rezerva dispozitiei de mai jos, avocatului îi este interzis sa îsi împarta onorariile cu o persoana care nu este avocat, exceptând cazul în care asocierea dintre avocat si o alta persoana este autorizata de legislatia Statului-membru din care face parte avocatul.

 3.6.2. Norma din art. 3.6.1. nu se aplica sumelor sau compensatiilor varsate de catre avocat mostenitorilor unui confrate decedat sau unui confrate care si-a dat demisia pentru a se prezenta ca succesor al clientelei respectivului confrate.

 

        3.7. Solutionarea corespunzatoare costului si beneficiului ajutorului legal

      3.7.1. Avocatul trebuie sa încerce, în orice moment, sa gaseasca o solutionare a litigiului clientului sau care sa fie corespunzatoare costului cauzei, si va trebui ca, în momentele oportune, sa îsi consilieze clientul cu privire la oportunitatea de a cauta sa ajunga la o întelegere sau de a face apel la solutii alternative pentru a încheia litigiul.

 3.7.2. În cazul în care clientul este susceptibil sa beneficieze de aparare din oficiu, avocatul are obligatia sa-l informeze despre aceasta.

 

3.8. Fondurile clientilor

 3.8.1. Daca, la un moment dat, avocatul detine fonduri în numele clientilor sai sau în numele unor terti (denumite în continuare "Fonduri-Clienti"), el este obligat sa respecte urmatoarele norme:

 3.8.1.1. Fondurile-Clienti vor fi întotdeauna pastrate într-un cont deschis la o banca sau la o institutie similara, agreata de autoritatea publica. Toate Fondurile-Clienti primite de un avocat trebuie sa fie varsate într-un astfel de cont, cu exceptia cazului în care exista o autorizare expresa sau implicita din partea clientului specificând o alta destinatie a acestora.

       3.8.1.2. Orice cont deschis în numele avocatului si în care sunt depuse Fonduri-Clienti este însotit de specificatia ca fondurile depuse în acel cont sunt detinute în numele clientului (clientilor) avocatului.

       3.8.1.3. Conturile avocatilor în care sunt varsate Fondurile-Clienti trebuie sa fie acoperite, în mod constant, cel putin la nivelul valorii totale a Fondurilor-Clienti detinuta de avocat.

       3.8.1.4. Fondurile-Clienti trebuie sa fie imediat varsate clientilor sau în conditiile autorizate de catre client.

3.8.1.5. Cu exceptia cazurilor în care exista norme de drept contrare sau o hotarâre judecatoreasca si un acord expres si implicit al clientului în numele caruia se face plata, sunt interzise orice plati efectuate, prin intermediul Fondurilor-Clienti, în numele clientului pentru o terta persoana, inclusiv:

        (a) platile facute unui client sau pentru un client din fondurile apartinând unui alt client;

        (b) extragerea onorariilor avocatului.

3.8.1.6. Avocatul tine evidente complete si precise ale tuturor operatiunilor efectuate cu Fondurile-Clienti, diferentiind Fondurile-Clienti de celelalte sume detinute de avocat, evidente pe care le remite clientului, la cerere.

3.8.1.7. Autoritatile competente ale Statelor-membre sunt autorizate sa verifice si sa examineze, pastrând secretul profesional, documentele legate de Fondurile-Clienti, pentru a se asigura ca normele pe care le-au fixat sunt bine respectate, precum si pentru a sanctiona abaterile de la aceste norme.

 3.8.2. Sub rezerva a ceea ce urmeaza si fara a încalca normele prevazute în art. 3.8.1. de mai sus, avocatul care detine Fonduri-Clienti în cadrul unei activitati profesionale exercitata într-un alt Stat-membru trebuie sa respecte normele cu privire la depozitul si contabilitatea Fondurilor-Clienti aplicate de baroul din care face parte avocatul, în Statul-membru de provenienta.

       3.8.3. Avocatul care îsi exercita activitatea într-un Stat-membru gazda poate, cu acordul autoritatilor competente din Statul-membru din care provine si al autoritatilor competente din Statul-membru gazda, sa se conformeze exclusiv normelor acestuia din urma fara a fi obligat sa respecte normele Statului-membru din care provine. În acest caz, avocatul este obligat sa ia masurile necesare pentru a-si informa clientii ca el respecta normele aplicabile în Statul-membru gazda.

 

3.9. Asigurarea pentru raspunderea profesionala

 3.9.1. Avocatul trebuie sa aiba o asigurare permanenta pentru raspunderea sa profesionala, în limite rezonabile, tinând cont de natura si de amploarea riscurilor pe care si le asuma prin exercitarea activitatii sale.

 3.9.2. Un avocat care presteaza servicii într-un Stat-membru gazda, în care îsi exercita activitatea profesionala, este supus urmatoarelor dispozitii:

 3.9.2.1. Avocatul trebuie sa se conformeze dispozitiilor referitoare la obligatia de a se asigura pentru raspunderea profesionala, aplicabile în Statul-membru din care provine.

       3.9.2.2. Când avocatul, care este obligat sa subscrie o astfel de asigurare în Statul-membru din care provine, exercita o activitate profesionala într-un Stat-membru gazda, el trebuie sa se straduiasca sa obtina o extindere a acestei asigurari si asupra activitatii profesionale pe care o exercita în Statul-membru gazda.

       3.9.2.3. Atunci când normele din Statul-membru din care provine avocatul nu-l obliga pe avocat sa subscrie o astfel de asigurare, sau când extinderea asigurarii vizate la art. 3.9.2.2. sus-mentionat se dovedeste imposibila, avocatul trebuie sa încheie totusi o asigurare pentru activitatea profesionala desfasurata într-un Stat-membru gazda, respectiv pentru serviciile prestate clientilor din acest Stat-membru, asigurare care sa fie cel putin egala cu cea care se aplica avocatilor din Statul-membru gazda, exceptând cazul în care îi este imposibil sa obtina o astfel de asigurare.

 3.9.2.4. În cazul în care avocatul nu poate obtine o asigurare în conformitate cu normele sus-mentionate, el trebuie sa-i informeze pe aceia dintre clientii sai care risca sa fie prejudiciati din aceasta cauza.

       3.9.2.5. Avocatul care îsi exercita activitatea într-un Stat-membru gazda poate, cu acordul autoritatilor competente din Statul-membru din care provine si al celor din Statul-membru gazda, sa se conformeze în exclusivitate normelor aplicabile asigurarii pentru raspunderea profesionala în Statul-membru gazda. În acest caz, avocatul are obligatia de a lua masurile necesare pentru a-si informa clientii ca asigurarea sa este în conformitate cu normele aplicabile în Statul-membru gazda.

 

 

       4. RELATIILE CU MAGISTRATII

        4.1. Deontologia aplicabila în activitatea judiciara

 Avocatul care se prezinta în fata unei jurisdictii dintr-un Stat-membru sau participa la o procedura în fata unei astfel de jurisdictii trebuie sa respecte normele deontologice aplicabile în respectiva jurisdictie.

 

4.2. Caracterul contradictoriu al dezbaterilor

 Avocatul trebuie sa respecte, în orice circumstanta, caracterul contradictoriu al dezbaterilor. El nu poate, de exemplu, sa contacteze un judecator, cu privire la o cauza, fara a-l informa în prealabil pe avocatul partii adverse.

    El nu poate transmite unui judecator acte, note sau alte documente, fara ca acestea sa fi fost comunicate, în timp util, avocatului partii adverse, cu exceptia cazurilor în care respectivele demersuri sunt autorizate prin normele de procedura aplicabile. În masura în care normele de drept nu interzic acest lucru, avocatul nu poate sa divulge sau sa supuna instantelor o propunere de solutionare a cauzei, facuta de partea adversa sau de catre avocatul acesteia, fara o autorizare expresa din partea avocatului partii adverse.

 

4.3. Respectul fata de judecator

 Avocatul va da dovada de respect si de loialitate fata de oficiile judecatorului, dar, în acelasi timp, îsi va apara clientul în mod constiincios si fara teama, fara a tine cont de propriile sale interese si nici de vreo consecinta de orice fel ce l-ar putea privi pe el sau pe oricare alta persoana.

 

4.4. Informatii false sau susceptibile de a induce în eroare

 Avocatul nu trebuie, în nici un moment, sa furnizeze judecatorului, cu buna stiinta, o informatie falsa sau de natura sa îl induca pe acesta în eroare.

 

    4.5. Aplicarea în cazul arbitrilor si al persoanelor exercitând functii similare

    Normele aplicabile în cazul relatiilor dintre un avocat si un judecator se aplica, în egala masura, si în cazul relatiilor avocatului cu un arbitru, cu un expert sau cu orice alta persoana însarcinata, în mod ocazional, sa îl asiste pe judecator sau pe arbitru.

 

    5. RELATIILE DINTRE AVOCATI

 

5.1. Confraternitatea

5.1.1. Confraternitatea impune ca relatiile dintre avocati sa fie bazate pe încredere, spre interesul clientului si pentru a evita atât procesele inutile cât si orice comportament susceptibil sa impieteze reputatia profesiei. Totusi, ea nu trebuie sa puna niciodata în opozitie interesele avocatilor si interesele clientului.

 5.1.2. Avocatul recunoaste drept confrate pe orice avocat dintr-un alt Stat-membru; el manifesta fata de acesta un comportament colegial si loial.

 

5.2. Cooperarea dintre avocatii din State-membre diferite

 5.2.1. Este de datoria oricarui avocat caruia i se adreseaza unui confrate dintr-un alt Stat-membru sa se abtina sa accepte o cauza pentru care nu are competenta necesara; într-o astfel de situatie, el trebuie sa îsi ajute confratele sa intre în contact cu un avocat care sa fie în masura sa-i ofere serviciul cerut.

 5.2.2. Atunci când avocatii din doua State-membre diferite lucreaza împreuna, amândoi au datoria de a tine cont de diferentele care pot exista între sistemele lor legislative, barourile lor, competentele si obligatiile lor profesionale.

 

5.3. Corespondenta transmisa între avocati

 5.3.1. Avocatul, care adreseaza unui confrate dintr-un alt Stat-membru o comunicare careia doreste sa i se confere un caracter "confidential" sau "without prejudice", va trebui sa precizeze în clar acest lucru înca din momentul expedierii respectivei comunicari.

 5.3.2. În cazul în care destinatarul comunicarii nu este în masura sa îi confere acesteia un caracter "confidential" sau "without prejudice", el va trebui sa o returneze expeditorului fara a lua cunostinta de continutul acesteia.

 

5.4. Onorariile pentru recomandare

 5.4.1. Avocatul nu poate nici sa pretinda si nici sa accepte din partea unui alt avocat sau din partea vreunui tert un onorariu, un comision sau vreo alta compensatie pentru faptul ca a recomandat un avocat unui client sau ca a trimis un client la un avocat.

 5.4.2. Avocatul nu poate plati nimanui un onorariu, un comision si nici vreo alta compensatie în contrapartida pentru ca i-a fost prezentat un client.

 5.5. Comunicarea cu partea adversa

     Avocatul nu poate intra în relatie directa cu o persoana, cu privire la o anume cauza, atunci când stie ca respectiva persoana este reprezentata sau asistata de un alt avocat, exceptând cazul în care el are acordul confratelui sau si cu obligatia de a-l tine la curent pe acesta din urma.

 

5.6. (Abrogat prin Hotarârea Sesiunii Plenare a CCBE, la Dublin, în 6 decembrie 2002.)

 5.7. Raspunderea pecuniara

    În relatiile profesionale dintre avocatii unor barouri din State-membre diferite, avocatul care nu se limiteaza doar la a recomanda un confrate unui client sau la a i-l prezenta ci încredinteaza o cauza unui omolog al sau ori îl consulta într-o cauza, este personal obligat, chiar în caz de neprezentare a clientului, sa-i achite confratelui din strainatate, pentru consiliere, onorariile, cheltuielile si sumele avansate de catre acesta din urma din propriul buget. Totusi, respectivii avocati pot conveni, înca din momentul demararii acestor relatii, stabilirea unor dispozitii speciale cu privire la acest subiect. În plus, avocatul poate, în orice moment, sa limiteze obligatia sa personala la nivelul valorii totale a onorariilor, cheltuielilor si sumelor avansate de confratele strain pâna la data notificarii transmise acestuia din urma cu privire la decizia sa de a-si declina raspunderea pe viitor.

 

5.8. Pregatirea tinerilor avocati

    Pentru a întari încrederea si cooperarea dintre avocatii din State-membre diferite si spre interesul bine înteles al clientilor, este necesar sa fie încurajata dobândirea unei mai bune cunoasteri a legilor si a normelor procedurale aplicabile în diferitele State-membre. În acest scop, în cadrul obligatiei sale profesionale de a asigura pregatirea tinerilor, avocatul va lua în considerare necesitatea pregatirii unor tineri confrati din alte State-membre.

5.9. Litigiile dintre avocatii din mai multe State-membre

5.9.1. Atunci când un avocat este de parere ca un confrate dintr-un alt Stat-membru a încalcat o norma deontologica, el trebuie sa-si atentioneze confratele asupra acestui lucru.

5.9.2. Atunci când între avocatii din mai multe State-membre apare vreun diferend personal, de natura profesionala, acestia trebuie sa încerce mai întâi sa-l solutioneze pe cale amiabila.

        5.9.3. Înainte de a angaja o procedura împotriva unui coleg dintr-un alt Stat-membru, pe tema unui diferend de tipul celui mentionat la paragrafele 5.9.1. si 5.9.2., avocatul trebuie sa informeze barourile din care fac parte cei doi avocati, pentru a permite respectivelor barouri sa-si dea concursul în vederea solutionarii diferendului pe cale amiabila.